2.2 Inclestarea regilor [vol.2] by George R.R. Martin

Author:George R.R. Martin
Language: eng
Format: mobi
Published: 0101-01-01T00:00:00+00:00

JON

Vedeau focul în noapte, pâlpâind pe versantul muntelui ca o stea căzută. Ardea mai roşu decât celelalte stele şi nu licărea, deşi uneori izbucnea strălucitor, iar alteori se micşora, devenind doar o scânteie îndepărtată, palidă şi lipsită de strălucire.

La opt sute de metri în faţă şi la șase sute înălţime, cugetă Jon, şi perfect amplasat pentru a vedea tot ce mişcă în trecătoarea de dedesubt.

— Străjeri în Trecătoarea Ţipătului? se miră cel mai vârstnic dintre ei. În floarea tinereţii sale, fusese cavalerul unui rege, aşa că fraţii în negru îl numeau şi acum Cavalerul Dalhbridge. Mă întreb de ce se teme Mance Rayder.

— Dacă ar fi ştiut că vor aprinde un foc, i-ar fi ucis pe bieţii nenorociţi, zise Ebben, un bărbat îndesat, pleşuv, musculos ca un sac de pietre.

— Aici, sus, focul înseamnă viaţă, zise Qhorin Halfhand, dar poate însemna la fel de bine şi moarte.

La ordinul lui, nu riscaseră să aprindă nici un foc de la intrarea în munţi. Mâncau vită rece în saramură, pâine uscată şi brânză şi mai uscată, şi dormeau îmbrăcaţi, îngrămădiţi sub un morman de mantii şi de blănuri, ţinându-şi unul altuia de cald. Asta îi amintea lui Jon de lungile nopţi reci de demult, de la Winterfell, când împărţea acelaşi pat cu fraţii săi. Aceşti oameni erau fraţi şi ei, dar patul pe care îl împărţeau era din piatră şi pământ.

— Or fi având un corn, zise Şarpele Stâncilor.

Halfhand zise:

— N-au voie să sufle din corn.

— E un urcuş lung şi aspru pe timp de noapte, spuse Ebben privind la sclipirea îndepărtată printr-o deschizătură în stâncile care-i adăposteau. Cerul era senin, munţii ascuţiţi ridicându-se, negri pe fundalul negru, până în vârf, unde coroanele lor reci de zăpadă şi gheaţă străluceau palide în lumina lunii.

— Şi o coborâre şi mai lungă, remarcă Qhorin Halfhand. Doi oameni, cred. Trebuie să fie doi acolo, să stea împreună de pază.

— Eu.

Cercetaşul căruia îi spuneau Şarpele Stâncilor dovedise deja că era cel mai bun căţărător dintre ei. Va trebui să fie el.

— Şi cu mine, zise Jon Snow.

Qhorin Halfhand îl privi. Jon auzea bocetul vântului tremurând prin trecătoarea înaltă de deasupra lor. Unul dintre caii de luptă necheză şi lovi cu copita în pământul uscat şi pietros al văii unde se adăpostiseră.

— Lupul rămâne cu noi, spuse Qhorin. Blana albă se vede prea uşor la lumina lunii. Se întoarse către Şarpele Stâncilor: După ce aţi terminat, aruncă jos o făclie aprinsă. Vom veni când o vedem căzând.

— Nu e moment mai bun decât acum să pornim, zise Şarpele.

Luară fiecare câte o bucată de sfoară. Şarpele Stâncilor mai luă un sac cu ţepuşe de oţel şi un mic ciocan cu capul înfăşurat în postav gros. Pe cai îi lăsară împreună cu coifurile, cu zalele şi cu Nălucă. Jon îngenunche şi lăsă lupul străvechi să-l atingă cu botul înainte de a porni la drum.

— Stai, îi porunci el. Mă întorc după tine.

Şarpele Stâncilor deschise drumul. Era un bărbat scund, vânos, de aproape cincizeci de ani, cu barba căruntă, dar mai

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.